vineri, 7 ianuarie 2011

social(ism) - liberalismul la romani

sau, cum spunea cineva mai desptept decat mine, "s-a creat Noua Dreaptă-Stangă".

Se pare ca actualul presedinte PNL, Crin Antonescu, s-a decis sa dea toate cartile pe fata, si sa termine cu "jocul de-a dreapta politica" al celor care se pretind continuatorii PNL-ului istoric.
PNL-ul dnului Crin Antonescu si Antenele dnului Voiculescu merg la tribunal sa se casatoreasca.

Pe deoparte, imi pare rau ca nu mai exista nimeni in romanica post-decembrista, care sa se inspire, sa se revendice si sa-si propuna obiective de anvergura celor reusite de catre PNL-ul istoric si de catre Bratieni.

Obsesia mea "PNL-ul de azi vs Bratienii de ieri", a mai primit o clarificare din partea dnului Crin Antonescu, oratorul de salon, actualul presedinte al PNL:
"ma intereseaza mai putin trecutul... pentru mine, prezentul conteaza".
bine, musiu'... cum zici matale... caci, nu-i asa, "LA PREZENTU-TI MARE, MARE VIITOR!"

Foto: AGERPRES
norica nicolai de-a dreapta si voiculescu de-a stanga, in timp ce iliescu si ponta ii stau aproape in cuget si-n simtiri...

Pe de alta parte, alianta asta ar putea parea tangenta cu-o anume normalitate, drept pentru care, trebuie sa recunosc ca alianta asta parca ma bucura. Ba, mai mult, parerea mea este ca ar trebui nu doar sa se alieze, ci chiar sa fuzioneze; sa se faca un singur partid. si nu doar pnl si pc; ba chiar si psd;
de ce spun asta? pai pentru ca, in opinia mea, coagularea partidelor in maxim 2-3, nu poate fi decat benefica; putem spera sa ajungem la acel model politic din statele unite sau din uk, in care, la final de ciclu electoral, partidul care-a guvernat in ultimii 4 ani poate fi penalizat (daca asa considera electoratul) sau poate fi recompensat, prin acordarea unui nou mandat.

In romanica, din cauza aliantelor de conjunctura, care se fac si se desfac de pe-o zi pe alta, ajungem la sfarsit de ciclu electoral si constatam ca toti actorii (partidele) au guvernat; vezi ciclul electoral 2004-2008 (si chiar pana in 2009): toate partidele au trecut pe la guvernare in astia 4-5 ani: pnl (4 ani), psd (3 ani), pdl (3 ani), pc (2 ani?), udmr (4 ani);
pe cine Dumnezeu putea penaliza alegatorul in 2008? cui putea sa-i spuna "pe tine nu te mai vreau la guvernare in urmatorii 4 ani"?

In concluzie, repet: consolidarea partidelor cu scopul de a ajunge la un numar de maxim 2-3 partide, chiar este de dorit. Induce ceva mai multa igiena in jocul politic. Nu cred, insa, ca asta este si scopul Aliantei "Noii Dreapte-Stangi"...

PS: in alta ordine de idei, va recomand sa cititi si schimbul de comentarii de la postul anterior: Iesi afara, pitica dracului...

3 comments:

ZaaZaaZou spunea...
Acest comentariu a fost eliminat de autor.
sweeetnov spunea...
Acest comentariu a fost eliminat de autor.
ZaaZaaZou spunea...

Pe mine nu ma bucura nimic din ce inseamna politica romaneasca. Ma obosesc teribil emisiunile pe aceasta tema, ma enerveaza discursurile goale, in care interesul principal e calomnierea cat mai agresiva(ca si cum asta ar fi argumentul final). Pe mine ma bucura prietenii mei, care nu se uita la Realitatea, nu citesc bloguri de profil, care au contact cu mass-media de pe aceasta nisa total intamplator, dar care merg la vot, si voteaza coerent. Informatiile de care au nevoie pentru a-si decide votul si le selecteaza rational,din discursurile electorale(fara a avea nevoie de moderatori destepti care sa le spuna ce trebuie sa creada si ce nu, ce e bun si ce e rau), nu-si irosesc timpul ascultandu-le pe moderatoarele prea pline de zel, care au pareri si se simt in masura sa le arunce catre invitati, cu aroganta, fara masura bunului simt, fara masura ridicolului ("invitati", vorba vine, caci termenul implica un anumit comportament/respect/consideratie care lipsesc cu desavarsire in aceste emisiuni).
Eu am incercat un exercitiu, si anume acela de a urmari emisiunile de gen, de a intra pe blogurile politicienilor, de a ma interesa despre ei pe wiki,adevarul,hotnews,etc. Ce mi-a adus acest exercitiu? Mai nimic. Nervi! Asa ca, ma degraba cred in oamenii de genul prietenilor mei: cei care n-au nevoie de Realitatea, OTV, de circul lui Vadim, oameni care nu stiu cine e Norica Nicolai, sau ca Vadim Tudor, in calitatea lui de europarlamentar, din iunie 2009 pana in martie 2010: “a participat la numai 15 din cele 37 de sedinte în plen, având o prezentă de numai 40,54 %. Prin aceasta a contribuit la plasarea României pe ultimul loc între natiunile reprezentate în Parlamentul European, România având o prezentă de numai 84,46 %. În perioada mentionată el a vorbit în plenul Parlamentului European doar de trei ori, dar n-a pus nicio întrebare, n-a făcut nicio propunere de rezolutie, n-a dat nicio declaratie scrisă, n-a propus niciun amendament si n-a întocmit niciun raport.”(wiki). Prietenii mei isi masoara votul in ceea ce americanul numeste “common sense”. Acest “simt al firescului” nu are nevoie de mass media, el se masoara in educatie, in simt practic, si e cea mai reala si buna masura. Exercitiul prietenilor mei, si al altora ca ei, e altul. E unul de ignorare totala a unor astfel de personaje. Atat timp cat vor exista “berecheti” cum le spui tu, vor exista Vadimi, si e dreptul lor sa creada in Vadimi si sa existe cerere in mass-media pentru circul lui. Dar parerea mea e ca “berecheti” nu sunt asa de multi. Mai multi sunt oamenii de rand, rationali, dezamagiti, alimentati de o mass media bolnavicioasa care propune un model al aruncatului cu pietre, fara nicio solutie coerenta in locul celor pe care le acuza. Si acest model il propune unor oameni care sunt lipsiti de un firesc al educatiei economice. Imi pare ca si nevoia ta de a urma un exemplu de succes, de a lua modelul celor care au reusit, vine tot de aici, din senzatia ca suntem ca niste cartite care se ghideaza doar dupa miros, fara a avea o imagine clara a ce insemna, pe termen lung, un program de masuri menite sa regleze deficitul bugetar, a reducerii personalului din mediul public, a reducerii pensiilor si salariilor bugetarilor intr-o Romanie sugrumata economic de mediul public. N-am nevoie de Irealitatea sa stiu ca ceea ce propune Basescu, in ceea ce ii priveste pe medici sau pe profesori, si anume posibilitatea de a-si negocia salariile, in functie de performanta si valoare, lucrand in mediul public, e o masura extraordinar de utila si o solutie reala a unei crize care exista in Romania cu mult inainte sa apara criza mondiala.
Cum si de ce s-au aliat Crinu’ cu Voiculescu, ma lasa rece. Mai mult ma intereseaza de ce, oameni rationali aleg sa creada in solutii de genul celor de impozitare progresiva, pseudo-tehnocrati care sa devina ministri si altele de genul. Daca experienta crizei poate aduce si ceva bun, poate ca tocmai aceasta constientizare si masurare a solutiilor pe termen lung o va aduce pentru Romania.